TIPPLER vs TIPPLER
Postat de Lumea-Columbofilă.ro la 24 septembrie 2016
By Barboianu Ionut
Tippler-ul…o rasa crescuta in Romania de foarte mult timp dar, practic, necunoscuta de majoritatea columbofililor si, pana acum cativa ani, greu accesibila doritorilor, prin prisma preturilor de achizitie pe care le solicitau crescatorii cu rezultate.
Promovarea Tipplerilor in Romania a suferit mult, concursurile, desi organizate profesionist iar rezultatele recunoscute peste hotare, nu au putut fi accesate de publicul larg, prin intermediul internetului, acestea fiind afisate pe un site cel mult modest al clubului, iar articolele pe site-urile de specialitate se lasau mult asteptate.
Dar lumina reflectoarelor s-a aprins dupa multi ani pentru Tippler, odata cu asa-zisa aparitie a “Tipplerului de altitudine”, o pasare “predispusa” la performanta fara un regim special de mancare, fara nevoia de conditii speciale de viata si de antrenament si care mai era si la indemana oricui datorita preturilor “de bun-simt” pe care le cereau crescatorii.
Promovarea a avut un ritm alert, acestia aparand din ce in ce mai mult in clasamente oficiale, in articole publicate pe site-uri columbofile si chiar in expozitii alaturi de fisa de zbor, aceasta promovare “cazandu-le greu” celor ce zeci de ani s-au luptat pentru a ajunge la anumite performante cu porumbeii din aceiasi rasa si care acum riscau sa treaca pe locul 2 in topul preferintelor potentialilor cumparatori de Tippleri.
Nu putine au fost vocile care, vrand sa discrediteze “Tipplerul de altitudine”, au cerut ca acesta sa devina o rasa distincta, cu o alta denumire, sustinand ca orele prestate de acestia fac de ras rasa pura pe care o cresc.
Dar, cine cunoaste istoria rasei Tippler, stie ca aceasta cerinta este o aberatie mai mare decat insasi recordul mondial al acestei rase. Este, practic, renegarea istoriei si a originii Tipplerului.
“Tipplerii de altitudine” sunt chiar “Tipplerii maraton” care nu au fost dirijati prin selectie catre un zbor de joasa si medie altitudine, pentru a evita atacurile de soim si conditiile atmosferice vitrege din tara de origine. Deci, nu sunt o rasa noua ci sunt chiar rasa pura de Tippler de la care s-a pornit selectia pentru a atinge performantele cu care se lauda unii astazi.
Si nu spun eu aceste lucruri. O spune literatura de specialitate din anul 1886 prin cartea “The flying Tippler & tumbler pigeon”, carte editata la Nottingham si semnata G. Smith, unde gasim detalii incredibile despre zborul lor, metodele de antrenament de atunci, unele chiar interesante, ca de exemplu – un paharel de Wisky in apa inainte de lansare. Cartea se poate citi online pe siteul asociatiei crescatorilor de porumbei Jucatori de Galati – Romania
Nu cred ca este cineva absurd sa nu aprecieze performantele “Tipplerului maraton” sau munca si sacrificiile crescatorilor acestora. Dar, in paralel, nici acestia nu trebuie sa uite sau sa arunce la gunoi istoria rasei.
Personal, apreciez varianta cu mai putine ore de zbor. Aceste ore sunt facute din placere. Sunt porumbei care se adapteaza oricaror conditii de intretinere, orice fel de alimentatie si zboara pe orice stare de cuib. Practic, este porumbelul perfect pentru orice iubitor de zbor de durata. Nu mai vorbesc de altitudine ca sa nu fiu acuzat de apartenenta exagerata.
In antiteza, “Tipplerul maraton”, pe mana unui incepator sau a unui neexperimentat, va zbura mult mai putin decat unul “de altitudine”. Si aici ma refer la regim strict de alimentatie (5 grame de alimentatie in plus sau in minus va duce la colapsul sportiv al pasarii), conditii de intretinere (exemplare), orele de hranire (aberante din punctul meu de vedere), boxe individuale, etc.
Nu exagerez daca asociez “Tipplerul maraton” cu voiajorul care zboara in concursuri. Si unii si altii sunt fortati sa zboare impotriva vointei lor. Un iubitor de animale nu poate agrea asa ceva. Numai un iubitor de concursuri!
Este alegerea fiecaruia ce creste si ce promoveaza, dar nu mi se pare fair-play sa arunci cu pietre in curtea vecinului si sa renegi istoria rasei pe care o ai pentru niste orgolii personale.
Am postat la acest articol poze cu porumbei din propria crescatorie (chiar daca nu mai detin aceasta rasa), pentru a evita eventualele acuzatii de….”plagiat”
4,591 total views, 25 views today
Comentarii
22 comentarii
Parerea ta conteaza!
Retine: Comentariul va fi facut public dupa aprobarea sa de catre administratorul blogului.
Felicitări domnule Barboianu ! Din punctul meu de vedere , cel mai bun articol scris in ultimii ani .
Un topic foarte realist si foarte la subiect ! Un articol scoala din care si un copil mic intelege adevarul gol goluț . Toata stima si respectul !
Foarte frumos articol ! Era timpul sa nu se mai lase loc de interpretări si sa se faca lumina in aceasta speță . Desi lucrurile au fost tot timpul cat se poate de evidente in ceea ce priveste cele doua varietati ale tipplerulii , in decursul ultimilor ani carcotasii nu au ezitat sa faca fel si fel de diversiuni , sa arunce cu noroi in stânga si in dreapta .
Buna!
In primul rand vreau sa il felicit pe Ionut pentru articol!
Este loc sub soare pentru toata lumea! Cine iubeste tipplerii de maraton, sa-i creasca si sa concureze cu ei, iar cine iubeste tipplerii de altitudine, la fel, sa-i tina si sa-i puna in valoare!
Chiar nu avem nimic de impartit, sunt doua lumi total diferite, exact ca apa si uleiul, nu se pot amesteca cu succes niciodata.
Va rog frumos, incercati sa promovati si dumneavoastra tipplerii de maraton, scrieti articole, vorbiti despre ei si despre columbofilii care obtin rezultate fruntase in campionatul in care participati si va garantez ca Ionut si domnul Torino, o sa va publice cu mare drag topicele!
La originea lor columbofila, multi dintre crescatorii de tippleri de maraton, au fost crescatori de tippleri de altitudine!
Sunt foarte multe exemple pe care le-as putea da, dar in seara aceasta o sa ma opresc doar la 3-4 dintre ele.
Cu 4-5 ani in urma, intervenind la un topic postat pe site-ul porumbei.ro, domnul Daniel Napolecs, fost presedinte al C.N.T., ne explica, cum domnia sa, la originile sale columbofile, a fost crescator de tippleri de altitudine.
Dansul descrie detaliat felul in care tipplerii sai de altitudine de culoare galbena, etc., zburau la acea vreme si ne relateaza momentul in care a decis sa renunte la aceasta varietate a tipplerului si sa treaca la tipplerii de maraton.
Isi dorea porumbei cu o durata mult mai mare si atunci a decis sa faca acest pas.
La unul dintre comentariile sale, domnul Daniel chiar scrie la acea vreme, despre diferenta de temperament a celor doua varietati ale tipplerului:
– Cei de altitudine, mai nervosi, mai agitati;
– Cei de maraton, mai calmi si mai blanzi.
Ar fi multe de spus, dar ce este esential este faptul, ca in colaborarea care a existat intre mine si domnul Napolcs, domnia sa, a dat permanent dovada de decenta si de mult bun simt.
Colegul si prietenul meu, Ovidiu Pop, de la Sibiu, a fost persoana care a contribuit si a facilitat colaborarea mea cu domnul Napolcs Daniel!
Pe aceasta cale ii salut pe amandoi si le doresc mult succes in tot ceea ce fac!
Celebrii in orasul Drobeta Turnu Severin, acum 3O de ani, au fost tipplerii de altitudine ai domnului Draghici Stefan, prietenul meu de la Clubul Columbofil Drobeta si dansul in prezent crescator de tippleri de maraton!
Porumbeii respectivi aveau inele cu initialele K.J. si fusesera adusi in Drobeta Turnu Severin, din orasul Timisoara!
Toti descendentii lor, reuseau sa zboare constant 1O-12 ore, cu 9O % din timpul total de zbor, pe palierul de puncte si disparitie, fara nici un fel de oscilatii sau pendulari.
Sunt intamplari reale, traite si vazute de columbofilii de la acea vreme, crescatorii din orasul nostru care au acum peste 4O de ani, amintindusi cu placere si nostalgie de acei porumbei celebrii!
La fel de celebrii acum 3O de ani, au fost tipplerii de altitudine ai domnului Sofronea Constantin si dansul in prezent crescator de tippleri de maraton.
Domnia sa, detinea la acea vreme, o linie de vanati mocsi, ce zburau constant 1O-12 ore, la inaltimi uluitoare, prestand un procent foarte mare din zbor, pe palierul de puncte, licarire sau disparitie!
La un articol despre porumbeii din rasa tippler, postat acum 4-5 ani pe un alt site de profil, domnul Costel Sofronea ne relateaza motivul pentru care a renuntat la aceasta varietate a tipplerului :
– Era descalificat mai mereu in competitiile la care participa, deoarece porumbeii domniei sale, de la vremea aceea, stateau in disparitie mai mult de o ora, ne putand fi reperati de catre arbitru, lucru care atragea descalificarea conform regulamentului in vigoare.
Dansul ne spune intr-un comentariu de la acel topic, cum a pierdut si un titlul de Campion National, la tineret, tocmai datorita faptului ca a fost descalificat, motivul fiind durata mare zburata de porumbeii sai, pe palierul de disparitie!
Dorinta sa fireasca de a fi pe podium si a ridica trofee, spune dansul, l-a facut sa renunte la acesta varietate a tipplerului si sa-si achizitioneze tippleri de maraton, porumbei care sa se plieze pe regulamentul de zbor existent.
O alegere buna, in anii urmatori domnul Sofronea devenind campion in competitiile organizate cu tippleri maraton!
Va stimez si va respect domnule Sofronea Constantin, pentru tot ceea ce ati facut pentru tipplerul maraton!
Rezultatele dumneavoastra, sunt cartea dumneavoastra de vizita si chiar aveti cu ce sa va mandriti!
Sunt foarte multe exemple pe care as putea sa le dau in acest sens, dar chiar nu vreau sa va plictisesc!
Si asa, am fost nevoit sa impart expunerea mea, in 6 comentarii, pentru a-i da o lumina si o claritate mai buna.
Ultimul exemplu din aceasta seara (mai degraba noapte, fiind trecut de ora 24), este al tipplerilor de altitudine, ai domnului Traian Hiriscau, nea Didi asa cum il cunoaste lumea, columbofil de top din judetul Turda, localitatea Viisoara, in prezent crescator de jucatori de Galati.
Domnia sa, relata la un topic postat pe site-ul porumbei.ro, cu ani in urma, cum in tineretile sale, tipplerii sai bobati de altitudine, zburau la inaltimi foarte mari (puncte si disparitie), prestand tot timpul un zbor concentric, ce incanta privirea.
Am vorbit cu dansul de mai multe ori si la telefon, fiind incantat de sinceritatea si de descrierea detaliata, pe care o realiza pe tot parcursul convorbirilor telefonice.
Ii lansa dimineata cand pleca la serviciu, iar la ora 16 cand se intorcea acasa, ii gasea tot in zbor, niste puncte pe cer, ce il delectau si il faceau fericit!
Stolul ramanea permanent acolo sus, fara sa penduleze, fara sa oscileze.
Spectacol, spectacol si iar spectacol!
La final, ma intreb si eu, cu ce am gresit cand acum 7 ani am demarat un proiect prin care tipplerul de altitudine, trebuie sa redevina ceea ce a fost?!
Aceasta varietate a tipplerului, a fost distrusa si exterminata acum 2O-3O de ani, de dragul unui articol, dintru-un regulament de zbor, care spunea si mai spune ,,ca o perioada de zbor in disparitie, mai mare de o ora, a stolului, atrage descalificarea”!
Sa fiu mai exact:
– ,,Porumbeii trebuie sa fie reperati din ora, in ora!”
Fara dar si poate, este acelasi lucru!
Daca un regulament de zbor i-a ucis, tot un regulament de zbor trebuia sa-i ajute sa renasca si acesta a fost regulamentul de zbor pe paliere de altitudine, unde fiecare secunda este monitorizata si calitatea zborului este factorul cheie, care face diferenta!
Este pacat caci cei care acum 2O-3O si-au ucis propriile principii, exterminand tipplerii de altitudine, acum sunt indignati ca prin munca, timp si implicare, noi i-am readus la viata.
Tipplerul de altitudine va trai vesnic si va fi promovat de generatiile tinere care vin din urma.
La Kikinda – in fosta Yugoslavie, la Moku – in Ungaria, etc., acesti porumbei inca mai dainuie si scriu pagini de istorie columbofila.
Astazi sunt putini, sunt minoritari, dar prin pasiune si implicare, in anii urmatori vor fi foarte multi si de foarte buna calitate!
Va pup!
Laurentiu , cât de nebuni trebuie sa fie cei care vin cu aberații si incearca sa spună ca tipplerul de altitudine nu exista ?
Sa ii aiba in cotete , sa trăiască cu ei in curte si apoi sa vina sa spună ca nu au existat… Ce ar fi sa vin si eu acum sa spun ca iarba primavara nu este verde si cerul senin nu este albastru ? Cam cum m-ar cataloga lumea
La Moku in Ungaria , este clubul de tippleri de altitudine condus de domn Szabo . Inconvenientul este ca nu vorbeste limba romana si trebuie sa te duci cu translator ca sa poti comunica cu el . Ar fi bine ca A.C.P.J.G.-RO sa realizeze un protocal de colaborare cu clubul de tippleri de altitudine din Ungaria . Domnul Szabo este un om corect si o sa bateti palma .
un lucru este foarte ciudat pt mine si nu o sa-l inteleg niciodata…de ce toti crescatorii de tippleri de inaltime recunosc si vorbesc clar si deschis despre existenta tipplerilor maraton dar invers nu este valabil si anume toti cei care cresc maratonisti nu recunosc nici in ruptul capului existenta tipplerilor de altitudine . noi cei care iubim tipplerii de inaltime printre care ma numar si eu cu mandrie (ca iubitor nu neaparat ca mare cunoscator , pt a nu-mi mai auzi vorbe ca ma dau atotstiutor al rasei ) avem tot respectul pentru cei care au ales sa creasca tipplerii maraton dar ei nu cred ca au nici macar 10% respect si recunoastere fata de noi. Laurentiu te admir pentru comentariile tale sincere si reale si pt faptul ca esti atat de respectuos cu toata lumea inclusiv cu dl. Constantin Sofronea si mi-ar placea sa cred ca si dumnealui si altii care cresc maratonisti sa te respecte cel putin la fel de mult si sa-ti recunoasca meritele si munca cu tipplerii de inaltime desi am mari indoieli pt ca anul trecut am avut si eu o discutie cu dl Sofronea si m-a dezamagit, ma asteptam la cu totul altceva de la un campion ca dumnealui. cu respect, va salut pe toti – Dumitru- Bucuresti
Foarte frumos si corect topicul publicat de domnul Barboianu. Toata lumea trebuie sa inteleaga si sa recunoasca (dupa caz), ca exista cele doua varietati ale acestei rase, de maraton si altitudine. Fiecare linie are farmecul ei, una este capabila sa zboare multe ore pe palierul de puncte, licarire si disparitie, iar cealalta prin numarul extraordinar de ore. In ambele cazuri crescatorii investesc la fel de mult. Mie imi plac mai mult cei de altitudine, deoarece zboara acolo sus, unde nu poti sa-i reperezi mereu, iar durerea de gat cred ca e “cea mai placuta durere” pentru cei care cresc rase de porumbei care zboara pe paliere superioare. Eu consider ca cei care neaga ceva concret, sunt persoane care nu iubesc acest hobby, columbofilia. Fiecare trebuie sa creasca ceea ce-si doreste si ii place, dar sa respecte ceilalti columbofili pentru ca pe toti ne uneste aceeasi pasiune. Nu avem nimic de castigat din certuri, trebuie sa ne ajutam intre noi si macar in acest domeniu sa “ne luptam” cu tarile vecine si nu numai.
O seara buna tuturor !
Nu imi permit sa dau sfaturi , dar cred ai uitat sa-l dai ca exemplu pe domnul Sorin Stefan , cel mai cunoscut crescator de tippleri de altitudine din Banat . Toți timișorenii care l-au cunoscut au amintiri frumoase legate de spectacolele pe care le oferea nea Sorin cu tipplerii sai de altitudine . Daca ar mai fi trăit , ar fi fost un aliat de nădejde .
Am informatii ca in UK s-a ajuns deja la o durata de peste 20 de ore de zbor continuu cu tipplerii.
Ne poate da cineva din bransa mai multe detalii? Sau poate un articol, cine stie?
O dovada a adaptabilitatii Tipplerului din liniile de altitudine o constitui eu insumi:
– 0 experienta;
– 0 ingrijire corespunzatoare rasei – hrana administrata ca la Castaniul de Craiova (amestec format din 10-15 seminte de dimensiuni cat mai mici, in 2 tainuri zilnic dimineata si seara in perioada de crestere a puilor si ulterior 1 tain pe zi);
– 0 cotet adaptat nevoilor rasei – sunt tinuti impreuna cu alte rase intr-un cotet clasic cu o trapa de iesire, boxe normale si odihnitori in V;
– 0 plan de imperecheri – crescuti exclusiv natural, imperecheri la liber (de la anu’ schimbam placa);
– 0 program de zbor – eliberati zilnic vara, de 2-3 pro pe saptamana primavara si toamna si doar, eventual, 1 data pe saptamana iarna sau chiar mai rar. Zbor de voie fara nici un fel de “stimulare”.
Si totusi, in aceste conditii absolut haotice si nepotrivite pt. un Tippler, pasarile mele zboara de-mi incanta ochiul si sufletul, cu disparitii la altitudine, zboruri de ore intregi, aterizari nocturne, ramaneri peste noapte in aer si revenire dimineata si chiar pierdere si revenire dupa o luna inapoi acasa.
Nu stiu ce alta rasa specializata ar mai face show pt. crescator in conditii total nepotrivite de ingrijire.
subscriu la ceea ce a spus cosmin caruia inca o data ii multumesc pentru ca m-a ajutat cu niste inele ,sunt in aceeasi situatie, nu am toate conditiile necesare tipplerului, iesirea afara se face printr-un sputnic de dimensiuni modeste si tot el serveste ca o mini voliera pentru a ajuta puii sa se orienteze.ca si hrana le dau grau, porumb, floarea soarelui, orez, mazare, sorg, mei, rapita si orzoaica , o singura masa pe zi iar cand au pui le las cantitate dubla pentru a avea hrana toata ziua. pe langa aceste boabe le mai dau ocazional patrunjel, salata verde, gritul si cojile de ou sunt la discretie si din cand in cand vitamine si otet de mere cu miere in apa. la zbor ii dau atunci cand imi permite timpul respectiv de 2-3 ori pe saptamana insa eu sunt multumit de ei avand in vedere ca nu ma ocup de antrenament asa cum ar trebui si cum o fac cei care participa in concursuri. tipplerii iubesc zborul, nu au nevoie de prea multa motivatie sa zboare, o fac din pura placere si asta imi place cel mai mult la ei plus ca sunt pasari finute, frumoase, nobile dupa parerea mea. va doresc numai bine tuturor , Dumitru- Bucuresti
Daca tot se vorbeste despre tipplerii de altitudine, as avea si eu niste intrebari pentru domnul Laurentiu Bogorodita, daca imi poate raspunde.
Dumneavoastra ati facut public faptul ca ati lucrat tipplerii englezi cu kabootari pakistanezi. Asta nu este tot o infuzie? Cu ce este mai diferit amestecul de tippler cu kabootar, decat amestecul de tippler cu zburator de severin spre exemplu?
Comentariul meu nu se vrea a fi unul rautacios, sunt doar curios de parerea dumneavoastra despre aceasta incrucisare si principiile dupa care v.ati ghidat in momentul in care ati decis sa faceti amestecul.
P.s. nu pun la indoiala valoarea sportiva a pasarilor dumneavoastra si munca depusa in aceasta privinta.
Cu respect, Adrian.
Salut Adrian!
Da. Eu am imperecheat tipplerul de altitudine, cu tipplerul pakistanez. Exista trei tippleri pakistanezi care i-am introdus in porumbeii mei, apoi i-am cedat. In prezent mai detin nepoti si stranepoti din ei.
N-as putea sa spun daca este infuzie sau nu, sa imperechezi tippleri cu tippleri, chiar daca unii sunt tippleri de altitudine, selectati in Banat si in alte zone din Europa si din lume, iar altii sunt tippleri pakistanezi, selectati in Pakistan!!!!
Ce as putea sa-ti spun, este faptul, ca in zbor prezinta aceleasi calitati, lucru care nu se potriveste absolut deloc in cazul exemplului dat de tine, tippler + zburator de Severin, mai ales ca in acest caz vorbim in procent de 9O % , de tippler maraton + zburator de Severin, porumbei aflati la polul opus, atat ca fenotip, cat si ca genotip!
Tipplerul de altitudine in ultimii 2O de ani, a fost practic masacrat, calcat in picioare, locul lui fiind luat de tipplerii de maraton.
Nu puteam sa readuc la viata, porumbei pe care altii i-au distrus timp de 2O-3O de ani, punand in pereche ramasitele tipplerului de altitudine, cu porumbei din plastilina!!!!
Chiar daca ar fi o infuzie, asa cum spui tu, a fost realizata la vremea aceea, pentru o cauza nobila, apoi s-a facut o intoarcere la origini… Porumbeii mei in prezent, atat ca aspect, cat si ca manifestare in zbor, sunt la fel ca tipplerii de altitudine pe care ii vedeam adusi din Banat si de la Kikinda, in perioada 198O-199O, deci acum 3O de ani.
In cazul zburatorului de Severin actual (acela infuzat cu tippler maraton) , caci tu ai dat exemplul acesta, nu prea mai exista nici o asemanare cu zburatorul de Severin original, de acum 3O de ani, nici ca aspect, nici ca manifestare in zbor.
Haide sa-ti dau un exemplu cat se poate de real si de palpabil:
– Toti crescatorii batrani ai Ploiestiului, au recunoscut si mai recunosc cei care sunt in viata, ca acum 3O-4O de ani, in ciungul de Ploiesti existent la vremea aceea, au introdus zburator de Nikolaev, scopul lor fiind de a creste calitatea porumbeilor si a realiza chiar un aspect mai placut ochiului, lucru care s-a si intamplat.
Acum ce sa facem, sa iesim in strada si sa facem revolutie, ca am fi nemultumiti ca actualii ciungi de Ploiesti, au in spate si zburatorul de Nikolaev?
Asta a fost doar un exemplu, iti mai pot da foarte multe exemple in acest caz!
Un alt exemplu, cunoscut de noi toti, porumbeii galateni, aceia berbecati si foarte aranjati la capete, care in prezent sunt Campioni in expozitii nationale si internationale, crescatorii care ii detin, ridicand cupe, an de an, la rasa Jucator de Galati…Toata lumea stie ca au in spate, generatia a-3-a, a-4-a, porumbelul misirliu. La primele generatii dispare floarea din piept, dispar pintenii si generatiile 3, 4, ajung perlele expozitiilor la rasa jucator de Galati.
Eu am inteles perfect substratul intrebarilor tale si iti spun sincer, ca nu pretind si nu am pretins niciodata, ca sunt mai catolic de cat Papa!
Am 42 de ani, cresc porumbei din clasa 1 si zbor constant porumbei de la varsta de 12-13 ani.
Cunosc perfect acest fenomen, stiu ce a fost in trecut, stiu ce este in prezent. Toate aceste lucruri le cunosc de pe ,,campul de lupta” , am petrecut mii de ore cu ochii pe cer si am pierdut sute de porumbei la zboruri, lucru care m-a facut sa nu dorm foarte multe nopti.
De discutat putem discuta la infinit, important este cand te duci la cele vesnice, ce lasi in urma ta!
Cu respect, Laurentiu.
Multumesc pentru raspuns Laurentiu, am scris mesajul in ideea unei dezbateri, nu a unei revolutii, am zis de la inceput ca nu se vrea a fi un mesaj rautacios sau o critica.
Nu ma refeream la combinatia de tippler maraton cu zburator de severin, care a fost super dezbatuta si avand in vedere rezultatul, a fost si o combinatie nereusita, ci la o ipotetica incrucisare de zburator de severin cu tippler de altitudine, putea fi oricare alta dintre doua rase de zburatori de inaltime.
Am inteles ideea, ai introdus cateva pasari pentru a te ajuta de ele, dupa care ai dus selectia spre tipplerul englez de altitudine.
In opinia mea tipplerul englez e altceva decat kabootarii pakistanezi, cum nici zburatorul de severin nu e galatean de zbor, e ceva mai mult decat locul de selectie.
Ciungii, ii prefer pe cei mai lungi si trenati, atata timp cat urca in disparitie si stau acolo cateva ore, fara zbor planat ca nikolaevii, iar despre galatenii de frumusete nush ce sa mai zic, am incrucisat galatean pe negru de ornament cu femela pe albastru de zbor si am scos niste pasari cu zbor de 2-3 ore constant, majoritatea in disparitie, 80% din ei au jucat 3-4 tumbe si de 3 ori in vara, zburati la 7 seara au ramas noaptea sus, dar din pacate, din lipsa de spatiu, sunt nevoit sa renunt la ei si nu mai pot duce selectia mai departe, in conditiile in care am si pierdut la soim cei mai buni produsi.
Ce naste din Tippler, cer mananca!
Anul acesta, mai ales la inceputul lui, dintr-o anumita cauza (pe care nu o voi detalia) am imperecheat Tipplerii cu tot ce am gasit prin cotet disponibil (voltati albi cu coada neagra, voltati indieni, cafenii codalbi, negri codalbi, blondineti, etc.).
Intr-o prima etapa mi-au rezultat vreo 30 de pui care, conform legilor geneticii, erau foarte omogeni (desi al doilea parinte, primul fiind Tippler in toate cazurile, era atat de diferit de la caz la caz). Exceptand puii rezultati din metisarea cu voltat care aveau coada ceva mai lunga si mai grea (dar nu voltata), toti ceilalti aveau alura de porumbel de stanca salbatic.
Toti acesti pui si nu numai au fost oferiti cadou unui vecin cu dorinta de a-i vedea liberi la zbor.
Omul a facut o voliera, i-a tinut inchisi o perioada, iar apoi i-a eliberat. Un intreg lor de pui.
La inceput timizi, apoi din ce in ce mai siguri, au inceput sa se inalte. Nu in stol, ci maxim cate 2-3, puii zboara de placere din ce in ce mai sus si mai mult, cu zbor asemanator Tipplerilor (usor, cu bataile specifice de aripi, nu ca voiajorii spre exemplu).
Sunt curios sa-i urmaresc la ce performante vor ajunge.
Pe langa metisii acestia omului i-am mai dat, in rasa pura, si ciungi de Ploiesti, voltati, castanii de Craiova, plus niste metisi de voiajor si jucator de Felegyhaza.
Cred ca toti au fost vreo 40 daca imi aduc bine aminte.
Ei bine, repet, dintre toti, metisii de Tippler cu codalb romanesc (cafeniu si negru) si ciungii de Ploiesti zboara cel mai frumos, mai sus si mai mult.
Concluzia mea este ca, ce naste din Tippler, iubeste cerul. Omul respectiv nu i-a inaltat niciodata iar porumbeii sunt liberi zilnic de dimineata pana noaptea cand ii inchide pana a doua zi.
Din pacate insa, in zona, ca in fiecare an, a aparut porumbarul. Daca apare si soimul, … s-a terminat gluma.
iti dau dreptate cosmin, am si eu 2 tineri de 5 luni care sunt rezultati din galatean cu tippler banuiesc , nu stiu sigur pt ca nu i-am imperecheat intentionat ci un mascul tippler probabil a calcat femela galatean pt ca puii aduc mai mult a tippler doar corpul si ciocul il au mai masiv precum galatenii insa acestia 2 zboara foarte bine, observ ca tipplerii au gena puternica si indiferent cu ce rasa se incruciseaza iese 70% tippler.
ofer oua de tippler de inaltime, cei care doresc trebuie sa locuiasca in bucuresti sau apropiere.