Lumea-Columbofilă.ro

Postat de Lumea-Columbofilă.ro la 25 martie 2016

Un articol despre Tippler-ul maraton preluat din revista PORUMBELUL Nr. 4 din 2005

Ma numesc Feiszthuber Istvan si locuiesc in Satu Mare. M-am gandit mult sa scriu acest articol din mai multe motive, mai ales ca situatia mea este mai aparte.

Am fost membru al clubului ¨Cosmos¨ in perioada 1983-1987. Acum locuiesc la bloc, si cand vedeam porumbei zburand imi aduceam aminte mereu de tipplerii mei ¨Tiganca¨, ¨neagra de la Berian¨, ¨Negrii Weisschpitz¨, ¨Rosii unicolori¨, etc. ce bine ar fi sa am din nou asemenea porumbei celebri.

Dar, intr-o zi ploioasa de noiembrie 2002, in fata pietei de alimente nr. 1 ma intalnesc cu fostul vecin si coleg de pasiune, dl. Gioni Sasu. Nu ne-am vazut de mult. Cu toate ca ploua puternic, am discutat aproape o ora, pe neobservate. Discutia a inceput cu problemele de zi cu zi, si asa incet am ajuns la porumbei si la amintirile anilor 85, pe atunci eram vecini si il vizitam zilnic. Mereu il gaseam la masa de lucru unde intocmea clasamente, scria articole, sau intocmea regulamente. Tin minte munca enorma pe care a depus-o, pentru ca sportul cu porumbei de zbor era la inceput si dorea sa puna la punct un Campionat National de Zbor cu multe rase si cluburi de zbor. Cand era plecat in delegatie de la serviciu, sau la sedinte in strainatate, eu i-am antrenat porumbeii. I-am povestit ca nu voi uita niciodata lotul de porumbei Iugoslavi pe care i-am antrenat, care zburau la antrenamente 8-10 ore, iar cand puneam dropperul intrau ca soldatii la comanda in mai putin de 5 minute. Astfel de porumbei, care fac totul ca la carte, n-am mai vazut.

Am discutat multe amintiri si am mai fi discutat, dar eram uzi deja. In final m-a intrebat unde locuiesc si ce conditii am. Mi-a spus ca sunt columbifili care zboara porumbeii din bloc si se pot tine porumbei limitat, dar totul e sa ai o voliera adecvata.

Efectul discutiei pentru mine cu acest om a fost mare. Prin modul lui de a purta o discutie, mereu prietenoasa, fara reprosuri, jigniri sau ironii, iti face mereu placere. Acesta a fost momentul in care m-am hotarat sa ma gandesc serios la reantoarcerea la pasiune. Asa ca in ianuarie am facut impreuna un proiect pentru volier, iar in februarie 2003 am adus primii tippleri de la domnul Sasu. Am gasit la el porumbei chiar din linia veche mult dorita, din linia veche de Iugoslavi, care scoteau albastrii, silberii si brumatii argintii. Pe vremea aceea erau zburatori de neegalat. Pe urma am adus porumbei din alte linii celebre Gumpert, Liemen, Willi Bons, importati de dl Sasu. Sunt satisfacut de porumbeii adusi. Mi-am adus ce mi-am dorit, in culorile dorite, la pret rezonabil.

Vreau sa spun ca multi satmareni, buni si priceputi in sportul columbofil detin exemplare exceptionale, aratandu-se la concursuri. Dar, eu personal, raman la porumbeii puternici, blanzi si inteligenti, ciocosi, cum are domnul Sasu. De la dansul am invatat multe, dar pentru mine este important ca porumbeii pe care ii am imi plac si ii tin pentru mine si nu pentru placerea altora. Spun aceasta, pentru ca sunt columbofili care dau cu parerea, si neantrebati critica porumbeii altora. Avand 2-3 rezultate se cred experti, fara sa fi citit o carte despre tippleri.

Pe Sasu nu l-am auzit laudandu-se, sa dea sfaturi neantrebat, sau sa critice porumbeii altora, desi cred ca este singurul care cunoaste pana la maduva oaselor tipplerul englez. A avut sute de feluri de tippleri, are o biblioteca de carti despre tipplerii din SUA, Anglia, Germania, Ungaria, etc. si este membru al clubului DFU(Germania) de unde primeste totul despre tippleri. Majoritatea crescatorilor nu stiu cum a ajuns tipplerul de zbor pe albastru la Satu Mare. La aceasta intrebare va dau eu raspunsul, care e foarte simplu. Au fost adusi la finele anilor 70 de domnul Sasu, din Timisoara, cu mari sacrificii si eforturi, toti campioni cu 13, 14 si 15 ore de zbor de la Remus Berian.

Am vrut sa scriu aceasta pentru ca tinerii sa stie adevarul, cine a adus, cine a avut ideea de a infiinta un club de zbor, ideea de a concura cu tipplerii, si sa nu dea crezare unora care se bat in piept, cum ca ei au inventat totul.

Ca incheiere, vreau sa-i multumesc prietenului meu Gioni Sasu ca m-a ajutat, ca mi-a redat multe din cunostintele sale si materialelel publicate, dansul va ramane un simbol al columbofiliei din Satu Mare si Romania, dar pentru mine este si omul care mi-a adus pasiunea in casa.

Satu Mare, 11 aprilie 2004, Feiszthuber Istvan

2,768 total views, 1 views today